Intrebari frecvente

Paraliziile cerebrale sunt un grup de boli care au cauze, mecanisme si consecinte diferite. Ele pun probleme de diagnostic si tratament comune, motiv pentru care au fost reunite sub aceasta denumire.

Termenul de paralizie cerebrala este atribuit acelor leziuni care afecteaza creierul imatur, deci insuficient dezvoltat, inainte de varsta de 3-4 ani. Este vorba de un creier in plina dezvoltare care va suferi si va avea drept urmare aparitia unei leziuni cerebrale ce va fi raspunzatoare de aparitia unui handicap fizic si psihic important. Evaluarea corecta si completa a acestor afectari face posibil un tratament precoce si adecvat ce are drept scop incercarea de limitare, pe cat posibil, a tulburarilor motorii, psihice si tratarea crizelor epileptice.

Pentru a putea aplica un tratament corespuzator acestor boli trebuie sa cunoastem mai intai care sunt cauzele lor. Ele sunt variate si diferite in functie de perioada de actiune. Pot fi impartite in cauze antenatale, perinatale si postnatale.

  • Cauzele antenatale sunt cele care actioneaza in timpul dezvoltarii fatului, pe perioada evolutiei sarcinii. Cele mai importante sunt: infectiile, bolile mamei (diabetul zaharat, anemia severa ,traumatismele uterului gravid, boli ale placentei, nutritia deficitara a mamei, consumul de alcool sau medicamente, intoxicatii cu plumb sau cu alte substante),malformatiile cerebrale, incompatibilitatea ("nepotrivirea") de grup sanguin si Rh intre mama si fat
  • Cauzele perinatale sunt acele cauze care actioneaza in timpul nasterii sau imediat dupa nastere. Ele vor determina o insuficienta oxigenare a creierului nou nascutului. Acesta nu va putea participa la actul nasterii asa cum ar trebui, de multe ori fiind necesara aplicarea forcepsului. Se poate adauga astfel o noua suferinta fatului. Se va produce fie o sangerare (hemoragie cerebrala), fie o insuficienta oxigenare a creierului (hipoxie cerebrala).
    Deci, o nastere dificila, o sarcina prelungita, circulara de cordon (cordonul infasurat in jurul gatului), administrarea in cantitate crescuta de medicamente mamei (sedative sau anestezice) reprezinta cauze de insuficienta oxigenare cerebrala a nou nascutului, ce pot determina leziuni cerebrale.
  • Cauzele postnatale sunt reprezentate de acei factori care actioneaza dupa nastere pana la varsta de 3-4 ani, perioada in care se produce maturizarea creierului. Se va produce o oprire in dezvoltarea creierului. Cele mai des intalnite sunt: infectiile (meningite, encefalite ce pot apare chiar in timpul unor boli eruptive ale copilului), traumatisme craniocerebrale, intoxicatii, deshidratari, etc.

Spasticitatea este o crestere a tonusului muschilor care are drept urmare o tulburare a miscarilor. Ei i-se asociaza si o scadere a fortei muschilor. Aceste semne pot fi prezente fie doar la nivelul membrelor inferioare (si atunci se vorbeste de diplegie spastica sau boala Little), fie la nivelul unei jumatati de corp,deci cu afectarea mainii si piciorului de aceeasi parte( hemipareza sau hemiplegie ), fie la toate membrele ( tetrapareza sau tetraplegie).
Pentru ca lucrurile sa fie mai bine intelese voi prezenta in acest numar doar maladia Little.
Diplegia spastica sau boala Little:

Se caracterizeaza prin:
  • Apare  de obicei la copilul nascut prematur, inainte de termen, in urma actiunii unor factori perinatali;pentru copilul nascut la termen care dezvolta diplegie spastica cauzele sunt prenatale.
  • Semnele bolii sunt evidente chiar de la nastere: nou-nascutul este cianozat ( vanat),are picioarele si mainile incordate, rigide, plange slab, suge cu dificultate.
  • Incordarea mainilor si picioarelor devine si mai evidenta in urmatoarele luni, piciorele sunt miscate mai putin si stau mai mult intinse.
  • Dezvoltarea copilului se face mult mai incet comparativ cu alti copii de aceeasi varsta : nu va tine capul la 3 luni, nu va sta in sezut la 6 luni, nu va merge singur la 1 an 2 luni, iar dezvoltarea limbajului si dezvoltarea psihica poate fi si ea intarziata.
  • Semnul cel mai tipic este incrucisarea picioarelor cand incearca sa mearga, sprijinul facandu-se pe varfuri si nu pe toata talpa.
  • Alte afectari posibile sunt: miscari anormale ale ochilor (strabism,nistagmus), scaderea vederii , crize de epilepsiei ( pierdere a constientei cu miscari involuntare in membre).

Mama trebuie sa se adreseze medicului pentru orice lucru care i-se pare in neregula cu copilul sau si cat mai repede posibil. Se vor face investigatii de specialitate intr-un serviciu de neurologie pediatrica pentru a se pune cat mai repede un diagnostic corect si complet. Se va incerca depistarea cauzei care a dus la aparitia unei astfel de boli lucru important atat pentru copilul bolnav cat si pentru parinti care trebuie sa stie ce sa faca in cazul in care mai doresc sa aiba alti copii. Odata diagnosticul pus se va incepe cat mai devreme recuperarea neuromotorie. Interventiile chirurgicale corectoare vor fi amanate cat mai mult posibil.

Spasticitatea poate fi tratata cu medicamente ca Lioresal, Midocalm. Deasemeni exista posibilitatea aplicarii tratamentului cu  toxina botulinica, ce se administreaza intramuscular la nivelul muschilor spastici. Acest tratament se poate face in cadrul Centrului National Medical de Recuperare neuro-psiho-motorie pentru copii "Dr. Nicolae Robanescu" si in Sectia de chirurgie pediatrica a Spitalului Gr.Alexandrescu din Bucuresti. Este necesar insa un consult prealabil multidisciplinar pentru a putea stabili momentul cel mai bun de aplicare.

Crizele epileptice vor fi tratate cu medicamente adaptate fiecarui tip de criza la indicatia medicului neurolog pediatru. In prezent exista posibilitatea administrarii unor medicamente noi impotriva epilepsiei. In Bucuresti va puteti adresa pentru investigatii si tratament Sectiei de Neurologie Pediatrica II din cadrul Spitalului " Prof.Dr.Al.Obregia"( fostul spital nr.9), sectie care face parte si din Centrul National de Referinta Impotriva Epilepsiei.
Nu trebuie omis tratamentul logopedic si nici stimularea psihosenzoriala.

Toxina botulinica este o neurotoxina produsa de bacteria Clostridiu Botulinum care a fost purificata acum 80 de ani in California de catre doctorul Hermann Sommer. De atunci si pana la utilizarea formei terapeutice actuale s-au scurs alte zeci de ani pentru ca in 1993 sa se accepte inceputul experimentarii toxinei in patologia copilului faza in care se gaseste si astazi.

Tinta toxinei este celula nervoasa dar ea nu traverseaza bariera hematomeningiana, neatingand sinapsele colinergice ale sistemului nervos central. Ea are o mare afinitate pentru receptorii sinaptici ai placii motorii din musculatura scheletala.
La nivelul placii motorii toxina botulinica actioneaza in trei etape:
  1. Se leaga de un receptor pe membrana presinaptica.
  2. Prin endocitoza toxina intra in celula nervoasa tinta.
  3. In interiorul toxinei celula inhiba eliberarea acetilcolinei, determinand bloc de transmisie neuromusculara presinaptica ce induce o stare de denervare a placii motorii.

Mentionam ca este vorba de toxina botulinica de tip A (Dysport). 

Initial, costurile erau suportate de familia copilului si de Casele de Asigurari, dar din 2004 tratamentul cu toxina botulinica este suportat de Ministerul Sanatatii, in limita bugetului disponibil, in spitalele de copii din tara unde exista acest tip de tratament.