Conform Asociației Internaționale pentru Studiul Durerii, durerea este definită, ca ''o experiență senzorială și emoțională neplăcută, determinată sau relaționată cu leziuni tisulare reale sau potențiale sau descrisă în termeni ce se referă la aceste leziuni''.

Durerea se poate întâlni în:

formă acută (etiologie frecvent cunoscută),

formă cronică (etiologie variată, cu durată de peste 3 luni).

O altă clasificare împarte durerea în:

periferică (având originea în structurile dotate cu receptori pentru durere, poate fi somatică sau viscerală),

neurogenă (cu originea în structurile nervoase, poate fi cauzată de compresiune, inflamație),

psihogenă – este o durere imaginară.

Durerea constituie o cauză de morbiditate în populația generală cu consecințe invalidante, scăderea calității vieții și un impact economic major.

Managementul durerii cronice presupune existența unei echipe multidisciplinare (formată din medic specialist, psiholog, asistent medical, kinetoterapeut, fizioterapeut, nutriționist, farmacist, specialist în terapie ocupațională) care are ca scop diminuarea suferinței pacientului, evitarea complicațiilor, a prelungirii spitalizării și a costurilor suplimentare.

Abordarea non-farmacologică a durerii cronice este utilă ca adjuvant al terapiei farmacologice, Poate cuprinde măsuri terapeutice non-invazive (electroterapie, termoterapie, hidroterapie, masaj, crioterapie, terapie cognitiv-comportamentală, etc.) sau invazive (acupunctură, stimularea electrică a măduvei spinării).

Recuperarea activă a pacientului

Recuperarea trebuie instituită cât mai curând posibil, pacientul este încurajat să se ridice din pat, deoarece funcțiile motorii se recuperează după un interval relativ de scurt.

Metodele de reabilitare au ca scop:

dobândirea unui status funcțional care să ofere independență și ajutor minim din partea celorlalte persoane,

acomodarea fizică și psihică a pacientului cu modificările determinate de boală,

integrarea în familie și comunitate.

Recuperarea medicală are ca rol prevenirea agravării, deteriorării fizice și cognitive, ameliorarea funcților, prevenirea complicațiilor (boala tromboembolitică, escare, contracturi, spasticitate complicații respiratorii, impotența funcțională, modificări posturale, leziuni ale nervilor periferici, atrofii musculare, osificări, etc.). 

Kinetoterapia este forma de terapie care are la bază mișcarea efectuată prin programe de recuperare medicală.

Scopul programului de kinetoterapie este de a crește capacitatea funcțională a pacientului și de a restabili independența, prevenind astfel riscul instalării complicațiilor.

Mișcarea poate fi:

activă – efectuată de către pacient, în mod liber sau cu ajutorul aparatelor/obiectelor,

pasivă – efectuată de către terapeut, având ca scop mobilizarea diferitor articulații, întinderea și detensionarea musculară sau stimularea circulației în anumite regiuni ale corpului,

activo-pasivă – când terapeutul ghidează mișcarea pacientului pentru ca aceasta să fie corectă.

Mobilizarea activă voluntară reprezintă fundamentul oricărui program kinetoterapeutic profilactic, terapeutic sau de recuperare.  

Unele sporturi (mersul pe jos,înotul sau bicicleta) pot ajuta la reducerea durerii.

Mobilizarea precoce

Recuperarea este necesară pentru a preveni instalarea sau permanentizarea deficitului funcțional, dar și pentru a minimaliza consecințele acestuia asupra calității vieții și a independenței funcționale.

Pentru optimizarea rezultatelor reeducării funcționale este necesară implicarea activă a pacientului și a aparținătorilor acestuia în vederea  desfășurării activității de recuperare.

Recuperarea are ca obiectiv reducerea deficitului funcțional pentru a permite pacientului recâștigarea independențe.

Un mijloc terapeutic de bază al recuperării post-operatorii îl reprezintă terapia prin mișcare.

Kinetoterapia se adresează atât leziunilor minore cât și celor majore, care pot fi soldate cu infirmități. 

Stilul sănătos de viață

Odihna prin somn este un factor important de echilibru. Cel mai sănătos somn este noaptea între orele 22:00 - 06:00.

Odihna poate să fie și activă. Se poate desfășura o activitate care relaxează (citit, ascultarea muzicii, plimbare prin natură, etc.).

Alimentele cu conținut mare de grăsimi saturate trebuiesc evitate (prăjeli în ulei, slănina, untura, unt, produse de patiserie, carne grasă, brânzeturi și alte lactate integrale, etc.) și consumate cele de origine vegetală (legume, fructe proaspete, semințe, etc)

Se recomandă hidratarea cu apă – aproximativ 2 litri/ zi (în funcție de vârstă, sex, activitate fizică, etc.). Se va evita consumul în exces de cafea, sucuri dulci sau acidulate.

Activitatea fizică (/ controlul greutății) poate previni boli precum obezitatea, diabetul zaharat, boli cardiovasculare, etc.

Este recomandat mersul pe jos minim 30 de minute/ zi.

Exercitiile fizice efectuate în mod regulat (3 ori/ săptămână) ajută organismul să fie mai rezistent, tonifiază musculatura, poate influența vindecarea unor afecțiuni.

Educatia este un alt factor important care intră în componența stilului de viață sănătos.

Bibliografie

http://www.arsd.ro/

http://www.arsd.ro/recomandari/Ghid%20durere%20postoperatorie%202010.pdf

http://www.arsd.ro/recomandari/Management%20perioperator%20consumator%20cronic%20de%20opioide.pdf

http://www.arsd.ro/recomandari/Informatii%20durere%20cronica%20postoperatorie.pdf

https://www.smuis.ro/pdf/TERAPIA%20DURERII_Floria%20M.pdf